Cuvinte-cheie: Dumnezeu, om, lume, lucrări divine, comuniune, gnosticism
Rezumat:
În perspectiva teologiei ortodoxe, realitatea cosmică nu este rodul întâmplării, al unei alcătuiri aleatorii a elementelor și nici nu are trăsăturile unei realități reprobabile, blamabile sau condamnabile, prin propria-i ontologie. Pentru Ortodoxie, lumea (omul și cosmosul, deopotrivă) reprezintă concretizarea lucrării iubitoare a Preasfintei Treimi. Din această perspectivă, în cadrul cosmic, făptura înzestrată cu cea mai mare cinste este omul, chipul lui Dumnezeu chemat la creșterea spre asemănarea cu El. Modul concret în care se petrece urcușul omului spre desăvârșire are în centru legătura cu realitatea cosmică, pe de o parte, și cu Dumnezeu, pe de altă parte.
Pagini: 132-152