Autor: Pr. prof. univ. dr. Sorin Cosma (Facultatea de Teologie Ortodoxă din Caransebeș)
Cuvinte-cheie: filosofie, virtute, nepătimire, înțelepciune (sophrosyne), dreaptă socoteală, feciorie, filantropie
Rezumat:
Sophrosyne definește sănătatea minții temeluită pe măsura ce determină ordinea, armonia și echilibrul naturii umane, în timp ce boala este cauzată de exces și insuficiență. Ca înțelepciune practică, sophrosyne are o determinare intelectuală ca și cunoaștere de sine, precum și o calificare morală, promovând autocontrolul ca stăpânire de sine menit să realizeze apatheia ca eliberare de patimi, pentru ca mintea să se ridice la vederea lui Dumnezeu spre a împlini scopul filosofiei, care este asemănarea și unirea cu Dumnezeu. Preluată de spiritualitatea creștină pentru a reda noua filosofie duhovnicească ce conduce la mântuirea sufletului, sophrosyne primește valențele proprii acesteia, având ca scop restabilirea chipului lui Dumnezeu în om și „împărtășirea dumnezeieștii firi” (cf. 2 Petru 1, 4). Sophrosyne se implică în viața eclesială, culturală și socială prin rațiunea luminată de „credința lucrătoare prin dragoste” și întărită de puterea și lucrarea harului dumnezeiesc, pe măsură să cultive și să afirme mentalitatea și comportamentul ca viață în Hristos prin Duhul Sfânt. Exprimată prin dreapta socoteală și castitate, sophrosyne nu este, în trăirea filocalică, o virtute printre altele, ci „maica, păzitoarea și numele comun (universal) al tuturor virtuților”. Cultivând sfințenia orientată spre filantropie și castitate, prin sophrosyne se realizează lucrarea lui Dumnezeu, împlinind împărăția Sa în lumea păcatului, spre mântuirea ei.
Pagini: 24-84