Cuvinte-cheie: stare primordială, icoană, arhetip și prototip, Înviere spirituală, prototip iconologic, unitate de gândire, Botez, icoana Maicii Sfintei Întrupări
Rezumat:
Sfintele Icoane sunt o garanție a prezenței Arhetipului ceresc și veșnic în „Prototipul” lor, simbolizat prin Pomul Vieții, făgăduit lui Adam pentru Răscumpărare prin Întrupare și Sfântul Botez. Urmașii lui Adam aveau să devină prin făgăduința primordială părtași ai Prototipului veșnicului Arhetip, dovedit prin Jertfa răscumpărătoare la Înviere. Numai prin Răscumpărare oamenii puteau deveni părtași ai Arhetipului ceresc arătat în Hristos, căci fără învierea cu duhul, oamenii nu pot deschide ochii ca să cunoască pe Dumnezeul Cel viu, după cum a mărturisit Hristos: „Nimeni nu vine la Tatăl, decât prin Mine” (Ioan 14, 6). Însemnătatea acestui „Prototip”, s-a făcut simțită în istoria bisericească prin ereziile care au zguduit Biserica începând cu secolul al patrulea. Dar Întruparea lui Hristos în Sfinții Bisericii Sale prin semănarea Sa în inimile lor a fost mărturisită în Biserică pentru sfințirea lui Hristos în inimi, odată cu răpirea Mirelui Hristos (cf. Matei 9, 15), desacralizat prin erezii. Cel mai mare ajutor pentru Biserică a fost icoana Maicii Domnului deoarece ea a fost părtașă, prin intrarea în Templu, celor sfinte ale Tatălui, devenind astfel vrednică să fie Maică a sfintei Întrupări, care prin smerenia ei a deschis cerul (cf. Luca 1, 48), pentru ca cerul să arate cele smerite și sfinte ale Tatălui pe pământ, pentru Răscumpărarea urmașilor lui Adam.
Pagini: 45-86