Autor: Adrian Marinescu (Ludwig-Maximilians-Universität München)
Cuvinte-cheie: Starețul Vasile de la Poiana Mărului, isihasmul românesc târziu, spiritualitatea Sinaitică, patristică, Filocalia, mișcarea spirituală paisiană, tradiția patristică manuscrisă românească
Rezumat:
Cercetarea temei de față, prezentată în acest studiu într-o etapă preliminară, a avut drept motivație trei considerații. 1) Mai întâi, studierea relațiilor româno-sinaite, desfășurate (potrivit evidențelor documentare) de la sfârșitul sec. al XV-lea și până la secularizarea averilor mânăstirești, a avut un spectaculos caracter, intensiv și progresiv, creând o fenomenologie cu trăsături proprii, dar și sintetizând orice alt raport al românilor cu ținuturile răsăritene ortodoxe. Această fenomenologie a fost relaționată unei spiritualități specifice, depășind condiția schimbului material. 2) Al doilea aspect motivațional a fost constituit de insistența cu care Părintele Stăniloae a desemnat tradiția isihastă românească târzie drept creștere a morfozelor patristice locale impulsionate de teologia sinaită, în special cea avansată de Sf. Grigorie Sinaitul, dezvoltată în spațiul balcanic după înflorirea centrului monahal sud-dunărean de la Paroria și Kelifarevo. Incidența nord-dunăreană a acesteia a avut un caracter constitutiv pentru ceea ce a însemnat ulterior spiritualitatea românească. 3) Cel de-al treilea element, nu ultim ca importanță, l-a reprezentat constitutivitatea gândirii și operei Cuv. Vasile de la Poiana Mărului, strâns legate de spiritualitatea sinaită. Introducerile sale la operele Părinților Sinaiți reprezintă monumente de cultură și trăire teologică. Toate aceste aspecte vor fi documentate în continuare, urmărind identificarea unor trăsături specifice și a unei evoluții a gândirii teologico-ascetice.
Pagini: 96-162