Cuvinte-cheie: Grigore cel Mare, Arhanghelul Mihail, Castelul Sant’Angelo, Bonifaciu al IV-lea, ciumă, anghelofanie, lombarzi, artă barocă
Rezumat:
Studiul de față redă ecoul unei tradiții bisericești apusene din secolul al VI-lea, poate prea puțin cunoscută în spațiul spiritual românesc. Este vorba despre misterioasa anghelofanie salutară a Arhanghelului Mihail din 25 aprilie 590, care încununează procesiunea liturgică expiatoare (litania septiformis) organizată de Sfântul Grigorie cel Mare (590-604), cu scopul încetării epidemiei de ciumă care lovise puternic populația Romei din acele timpuri. Majoritatea cercetătorilor din domeniul academic privesc cu scepticism această apariție îngerească petrecută pe Moles Hadriani, actualul Castel Sant’Angelo. În general, aceste studii ale ultimelor decenii conduc spre ipoteza conform căreia viziunea papei Grigorie ar reprezenta un simplu mit, format fie în urma unei tradiții spirituale garganice, aflată în expansiune la acea vreme, fie în urma așa-zisei interpolări aghiografice din Legenda Aurea (1260), cu scopul de a pune autoritatea papală a Evului Mediu într-o lumină favorabilă. Pe lângă evocarea minunii în sine și scurta trecere în revistă a istoriei Castelului Sant’Angelo, articolul de față pledează pentru istoricitatea momentului providențial din anul 590, care a fost prea repede catalogat drept o simplă legendă. De asemenea, etalonul vieții duhovnicești al episcopului roman îl poate anima pe cititorul contemporan să facă față mai ușor diverselor încercări ale vieții și actualului context pandemic al zilelor noastre.
Pagini: 64-85