Autor: Richard Barrett (The Saint John of Damascus Society, Bloomington, Indiana, SUA)
Cuvinte-cheie: Biserica Ortodoxă, Liturghie, Taine, heruvic
Rezumat:
Heruvicul este cântarea ce se interpretează în cadrul Vohodului Mare [Marii Intrări] al Rânduielii Bizantine [A Bisericii Ortodoxe de Răsărit]. El a fost discutat în felurite chipuri: ca element teatral [dramatic] al Dumnezeieștii Liturghii (White, 2006 et. al.), în termeni muzicologici (Raasted, 1986 et. al.) și ca „sinecdocă” a întregii Liturghii Euharistice (Taft, 1995). Acest articol caută să discute Heruvicul prin prisma modului în care el a fost înțeles în Antichitatea Târzie, adică ca cel care arată lucrarea liturgică ca experiere mistică. Textul cântat regulat, în duminici, are în vedere pe închinători ca pe unii care „în-chip-uiesc [iconizează/reprezintă] tainic [mistic] (μυστικῶς εικονίζοντες) heruvimii; textul pentru Sfânta și Marea Joi descrie Euharistia ca „Cina cea de taină [mistică] (Τοῦ Δείπνου σου τοῦ μυστικοῦ)”; iar textul pentru Liturghia Darurilor înainte-sfințite – din cursul zilelor de rând ale Postului Mare se referă la „jertfa de taină [mistică] (θυσία μυστική)”.
(Traducere din limba engleză de Ștefan Voronca)
Pagini: 184-200