Cuvinte-cheie: Biblie, text masoretic, Pentateuh, sânge, suflet, interdicții, sacrificiu, consacrare, legământ
Rezumat:
Acest studiu s-a născut din dorința de a marca rolul important pe care îl are sângele în Pentateuh. Analiza noastră se bazează strict pe textul masoretic (TM), deoarece acesta se remarcă printr-o prezentare mai bună a mentalității semitice, care vede sângele ca pe un izvor al vieții. Dat fiind acest context, articolul este structurat în trei părți. Prima parte, va analiza sângele din perspectiva culturilor și filologiei semite. A doua, analizează prohibițiile pe care sângele le presupune și, în virtutea influențelor păgâne, în teologia Vechiului Testament: interdicția de a mânca sânge și a ucide (a vărsa sânge). Partea a treia, se concentrează pe diferite concepții religioase pe care le implică sângele în Pentateuh și subliniază faptul că, pe temeiul Revelației, fiii lui Israil au reușit să-și definească propriile credințe privitoare la sânge. În acest sens, sângele însuși devine semnul legământului dintre Dumnezeu și poporul Său (Ieșirea 24, 8).
Pagini: 171-198