Autor: Arhim. drd. Mihail Stanciu (Facultatea de Teologie din Tesalonic)
Cuvinte-cheie: România, Ortodoxie, etnie, tipografie, limbă, unitate, independență, Antim Ivireanul
Rezumat:
Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, mitropolitul Țării Românești (1708 – 1716), și-a pus întreaga pricepere și energie pentru sporirea Bisericii și luminarea credincioșilor creștini ortodocși (nu doar români), integrând credința, știința și arta dimpreună cu filantropia și politica într-un demers unitar, simfonic și sintetic, pentru slăvirea lui Dumnezeu și slujirea semenilor. Prin viața de rugăciune și prin activitatea sa misionară care au depășit, precum se știe, granițele Bisericii Țării Românești, Sfântul Antim Ivireanul a dovedit înalta sa conștiință creștină și eclezială, fără să înceteze vreodată a-și mărturisi identitatea neamului propriu și devotamentul pentru neamul său adoptiv. În prezentarea de față vom face o expunere succintă, dar cuprinzătoare, a implicării uriașe a Sfântului Antim în consolidarea credinței creștin-ortodoxe și a conștiinței naționale – elemente fundamentale pentru realizarea ulterioară (și ca organizare politică) a unirii României Mari. Astfel, în prima parte facem referire la activitatea sa (pastoral-culturală și misionar-filantropică) în calitate de păstor al Bisericii și tipograf (prin „românizarea” cărților și a slujbelor bisericești), iar în partea a doua a lucrării noastre vom prezenta activitatea sa social-politică prin care ilustrul Ierarh Martir a dat un exemplu rar de „patriotism românesc” și de jertfelnicie pentru marile idealuri (incipient vădite) de unitate, libertate și independență ale poporului român.
Pagini: 89-138