Autori: Drd. Rădulescu Gheorghe-Vlăduț, Mrd. Palcău Alexandru (Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” a Universității din București)
Cuvinte-cheie: Biserică, stat, constituție, sinergie, fonduri, Patriarhie
Rezumat:
Scopul cercetărilor care stau la baza redactării acestui studiu este exprimat în următoarea afirmație: în perioada Unirii României din anul 1918, raportul dintre Statul Român și Biserica Ortodoxă Română s-a constituit pe fundamentul principiului împreunei-lucrări, fundament în care ambele părți își recunosc reciproc identitatea, având scopuri complementare și adresându-se aceluiași mediu social. Pentru perioada 1918-1928 am desprins existența unor convergențe, dar și contraste între cele două instituții. Legătura celor două s-a concretizat prin afișarea, din partea puterii laice, a unui cadru constituțional și juridic adecvat și util pentru Biserică. Necesitatea unui astfel de demers era dată și de faptul că, prin intermediul spectrului legislativ, Statul emitea norme care reglementau și manifestările sociale ale fenomenului religios.
Pagini: 139-149