Cuvinte-cheie: Biserică, Ortodoxie, unitate, organicitate, har, globalizare, rețea, depersonalizare, tehno-știință, ideologii
Rezumat:
Unitatea dintre oameni, respectiv dăinuirea neamului omenesc, au putut fi posibile de-a lungul veacurilor datorită factorului religios și a tradițiilor locale. Însă cea mai solidă și longevivă unitate a fost dată de Dumnezeul biblic, Treimic, al revelației creștine, care a inspirat cel mai coerent sistem de valori, evident prin Biserica Sa. Orice altă înlocuire a acestui sistem nu a putut avea alt model decât acesta, însă aplicat în chip ideologic și autonom, omul ajungând să înlocuiască pe Dumnezeu. Actualmente, sistemul societății-rețea, digital-globale, ce pretinde a oferi cea mai coerentă unitate, s-a transformat în cea mai mare amenințare din istorie atât la adresa unității omenești, în general, cât și a celei religioase, în special. Pretinzând a construi o lume mai bună, o face însă prin deconstrucție, distrugând adică, pe măsura „progreselor” ei, orice alt tip de organizare umană, îndeobște de tip tradițional/religios, clasic/coerent, dar și propriile principii, pe care le reconsideră sau le schimbă fără încetare, într-o nădejde iluzorie, conform căreia, în ciuda catastrofelor deja pricinuite și tot mai numeroase, unitatea umană, calitatea vieții în general și celelalte vor fi îmbunătățite semnificativ.
Pagini: 39-52