Autor: Prof. Daniel Galadza (Universitatea din Viena)
Cuvinte-cheie: Ierusalim, cruciați, latini, Liturghie, Typikon, manuscrise, Sfântul Mormânt, Sfântul Sabbas, lavră
Rezumat:
Deși sosirea cruciaților în Ierusalim, în anul 1099 i-a risipit pe clericii, monahii și credincioșii Patriarhiei Ortodoxe a Ierusalimului de la Sfintele Locuri care fuseseră în grija lor pentru aproape 800 de ani, ei au continuat să se roage și să slujească pe teritoriul Regatului Latin al Ierusalimului. Acest articol examinează două manuscrise liturgice grecești copiate în Palestina, în cursul veacului al XII-lea, și caută să contextualizeze practicile lor liturgice. Primul manuscris, Hagios Stavros Gr. 43 (a. 1122 d.Hr.), intitulat Tipiconul Bisericii Învierii, este un antologhion imnografic pentru Săptămâna Pătimirilor și Înviere la biserica Sfântului Mormânt. Al doilea manuscris, Sinai Gr. 1096 (sec. al XII-lea), este un tipicon care rânduiește slujbele în obștea multi-linguală și multi-etnică a Lavrei Sfântului Sava situată la sud-est de Ierusalim. Deși ambele manuscrise sunt martori importanți ai dezvoltării cultului bizantin, ele oferă și frânturi ale vieții religioase a creștinilor ortodocși de sub stăpânirea cruciată.
Pagini: 61-84